Poveștile le ascultăm pentru că ne facem timp pentru ele. Poveștile le ascultăm poate pentru că cineva, vreun povestitor, a fost fost mișcat de ele cândva și suntem curioși de ce. Poveștile le ascultăm însă mai ales pentru ca ne amintesc o esența a vieții: după ce ascultăm o poveste, ne vin rândul și vremea să spunem noi o poveste.
In fiecare an, incepand din 2008, calatoresc in Argentina. Pentru povesti. Sa le aud, sa le inteleg, sa le dau mai departe. Povesti de tango, povesti de milonga, povesti de oameni mari (1), de oameni mici [a se citi seniori/"viejos", respectiv "copii"]. Povesti din afara tangoului, din nord, din Misiones, din sud, din Patagonia, de la mijlocul intinsului taram argentinian. Povesti recente, din ultimii ani, cu turisti si 'portenos' incalciti intr-o imbratisare de dans multicolora si "multicultura". Povesti mai vechi, de pe la 1900, cu migrarea in masa a spaniolilor si a italienilor, a caror istorie am sansa sa o mai aud povestita de vreun nepot al lor, intr-o cafenea uitata, la un "licuado" (bautura tip cocktail-smoothy cu lapte) si o "medialuna de manteca" (croissant cu unt specific). Proto-povesti reale, intruchipate de oameni cu trasaturi amerindiene, la fel de reali, care isi impletesc existenta cotidiana, de multe ori rurala, cu legendele lor guarani, tehuelches, mapuches si aoniken (2); povesti care te fac sa te intrebi, ca roman, cum erau tracii, getii si dacii nostri...
Povestile le ascultam pentru ca ne facem timp pentru ele. Ca acum. Povestile le ascultam poate pentru ca cineva, precum povestitorul, a fost fost miscat de ele si vrem sa intelegem de ce. Povestile le ascultam insa mai ales pentru ca ne amintesc o esenta a vietii: dupa ce ascultam o poveste, ne vin randul si vremea sa spunem noi insine o poveste. Iar aceasta esenta ti-o amintesc copiii, elevii, prietenii cand te roaga cu sufletul la gura, "Hai, mai zi-ne o poveste...".
Povestea spusa de cel de langa noi ne incurajeaza pe noi sa (ne) povestim, la randul nostru; noua sau altuia, in intimitate sau in public. Povestea este pentru mine, la origini, o inima vorbita; alti termeni, precum "naratiune", "chat", "post", "eseu", "lucrare", "descriere", "compunere", nu vor avea nicio putere de evocare sau de emotie, daca nu vor avea un sambure de poveste...
Un tango este o poveste. Spusa sau inca nespusa. Cineva iti va spune in brate, mai devreme sau mai tarziu, o poveste. Nu trebuie sa faci nimic, sa zici, sa raspunzi, doar asculta-l. Si daca simti sa ii spui, la randul tau, o poveste, indrazneste! Lumea nu este creata din 'posts', 'followers', 'digital data' si 'analytics', ci din povesti. Pentru ca ele sunt inimi rostite in cuvinte de cele mai multe ori stangace, incomplete, ca o improvizatie nereusita de dans, nelalocul lor, poate intr-un timp si moment nepotrivit. Dar sunt oneste. Si de o simplitate in care se odihneste toata eternitatea. Si de a carui frumusete nu se pot prinde 'rautaciosenia' si judecata altora.
Astazi este EXACT locul si momentul oportun pentru povesti. Pentru fiecare.
Si-am incalecat pe-o sa...
(1) "Soy Tango - Biografia Maria Nieves", Capitolul "O matura si un sifon", pag.26-28
"In casa in care am crescut nu erau bani nici macar pentru o pereche de pantofi, darmite pentru a avea o jucarie. Atunci ma jucam singura, sub patul mamei mele, care era din acele paturi de fier inalte. Cum eram timida, ma aciuiam aici ca sa nu ma deranjeze nimeni. Aveam un sifon de apa care era bebelusul meu si cu care vorbeam. Cine stie ce ii spuneam. Insa nu imi amintesc sa fi fost trista [...]. Aproape [de casa n.n.] traia nasa de botez, iar in casa ei erau jucarii. [...] Nasei ii placea sa asculte tangouri la radio; mai mereu se puneau melodii ale orchestrei Juan D'arienzo. Eram atrasa mult de muzica asta pentru ca era foarte vesela si, nici bine nu incepeau primele acorduri, ca lasam totul si ii spuneam lui Nidia [fata nasei n.n.]: <<Ne jucam mai pe urma, acum lasa-ma>>. Si atunci luam o matura si faceam pasi prin casa dintr-un loc in altul, in ritmul muzicii. Nu aveam nici cea mai mica idee ca tangoul era in doi. Nu stiam nici ca se imbratisau, dar eu il dansam oricum. Aveam sapte ani. [...] Eu, fiind mica, nu vedeam, nici nu imi imaginam viitorul. Lumea mea incepea si se termina in [cartierul] Saavedra." (Maria Nieves)
(2) "Argentina este o țară diversă cu grupuri indigene 35, așa cum este înregistrată în Studiul complementar al populației indigene. Peste 600,000 Argentina, sau 1.49% din populație, se autoidentifică ca indigenă."
Sursa si mai multe detalii:
Comments